blixt
(svenska)
Etimologie
Deverbal din (att) blixta („a fulgera”), din (att) blixa. Confer (att) blixtra. Înrudit cu germană Blitz și neerlandeză bliksem.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului blixt | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | blixt | blixten | blixtar | blixtarna |
Genitiv | blixts | blixtens | blixtars | blixtarnas |
- (fiz., met.) fulger
- Såg du blixten?
- (p.ext.) bliț
- (p.ext.) licărire, strălucire
Sinonime
- 1: (fiz., met.) (poetic) ljungeld
Cuvinte compuse
cuvinte compuse