boicot

română

Etimologie

Din a boicota (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /bojˈkot/

Substantiv

Declinarea substantivului boicot
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	boicot	boicoturi
Articulat	boicotul	boicoturile
Genitiv-Dativ	boicotului	boicoturilor
Vocativ	boicotule	boicoturilor

1. interdicție declarată împotriva unui individ, a unui grup social, a unui stat etc. prin care se stabilește refuzul de a cumpăra, a vinde sau a întreține orice fel de relații cu cei supuși acestui procedeu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bocito
• cobito

Referințe

• DEX '98 via DEX online