bonetă
română
Etimologie
Din franceză bonnet.
Pronunție
- AFI: /bo'ne.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bonetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bonetă | bonete |
| Articulat | boneta | bonetele |
| Genitiv-Dativ | bonetei | bonetelor |
| Vocativ | bonetă | bonetelor |
- acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online