bonom

română

Etimologie

Din franceză bonhomme.

Pronunție

• AFI: /bo'nom/

Substantiv

Declinarea substantivului bonom
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bonom	bonomi
Articulat	bonomul	bonomii
Genitiv-Dativ	bonomului	bonomilor
Vocativ	bonomule	bonomilor

1. (livr.) om blând și credul, cu gusturi și purtări simple.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online