română

Variante

Etimologie

Din brâu + sufixul -eț.

Pronunție

  • AFI: /brɨ'neʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
brâneț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brâneț brânețe
Articulat brânețul brânețele
Genitiv-Dativ brânețului brânețelor
Vocativ brânețule brânețelor
  1. (pop.) cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință.
  2. brăcinar.


Traduceri

Anagrame

Referințe