brânișor

română

Etimologie

Din brână + sufixul -ișor.

Pronunție

• AFI: /brɨ.ni'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului brânișor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brânișor	brânișoare
Articulat	brânișorul	brânișoarele
Genitiv-Dativ	brânișorului	brânișoarelor
Vocativ	brânișorule	brânișoarelor

1. (reg.) brâuleț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online