brăcuire
Etimologie
Din a brăcui.
Pronunție
- AFI: /brə.kuˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului brăcuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brăcuire | brăcuiri |
| Articulat | brăcuirea | brăcuirile |
| Genitiv-Dativ | brăcuirii | brăcuirilor |
| Vocativ | brăcuire | brăcuirilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online