brădățel

română

Etimologie

Din brădet + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /brə.də'ʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului brădățel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brădățel	brădățele
Articulat	brădățelul	brădățelele
Genitiv-Dativ	brădățelului	brădățelelor
Vocativ	brădățelule	brădățelelor

1. (reg.) brădet mic, tânăr.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• delabrat

Referințe

• DEX '98 via DEX online