română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /brə.nu'i/


Verb


Conjugarea verbului
brănui
Infinitiv a brănui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
brănuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să brănuiască
Participiu brănuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice.


Traduceri

Anagrame

Referințe