română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /bran'ʧjog/


Substantiv


Declinarea substantivului
branciog
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ branciog brancioguri
Articulat branciogul branciogurile
Genitiv-Dativ branciogului branciogurilor
Vocativ branciogule branciogurilor
  1. (reg.) pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie.


Traduceri

Anagrame

Referințe