braunit

română

Etimologie

Din franceză braunite.

Pronunție

• AFI: /bra.uˈnit/

Substantiv

Declinarea substantivului braunit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	braunit	invariabil
Articulat	braunitul	invariabil
Genitiv-Dativ	braunitului	invariabil
Vocativ	braunitule	invariabil

1. oxid de mangan cu luciu semimetalic, constituind un important minereu de mangan.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• burnița
• butnari
• brănuit
• brunați

Referințe

• DEX '98 via DEX online