română

Etimologie

Din franceză bravoure.

Pronunție

  • AFI: /bra'vu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bravură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bravură bravuri
Articulat bravura bravurile
Genitiv-Dativ bravurii bravurilor
Vocativ bravură bravurilor
  1. vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție.
  2. faptă vitejească, curajoasă; eroism.


Traduceri

Referințe