breslaș

română

Etimologie

Din breaslă + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /bres'laʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului breslaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	breslaș	breslași
Articulat	breslașul	breslașii
Genitiv-Dativ	breslașului	breslașilor
Vocativ	breslașule	breslașilor

1. membru al unei bresle.
2. (înv. și reg.) meseriaș; (p.ext.) slujbaș.
3. (înv.) soldat care făcea parte dintr-o breaslă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online