română

Etimologie

Din breaslă + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /bres'laʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
breslaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ breslaș breslași
Articulat breslașul breslașii
Genitiv-Dativ breslașului breslașilor
Vocativ breslașule breslașilor
  1. membru al unei bresle.
  2. (înv. și reg.) meseriaș; (p.ext.) slujbaș.
  3. (înv.) soldat care făcea parte dintr-o breaslă.


Traduceri

Referințe