breveta

română

Etimologie

Din franceză breveter.

Pronunție

• AFI: /bre.veˈta/

Verb

Conjugarea verbului breveta
Infinitiv	a breveta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	brevetez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să breveteze
Participiu	brevetat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta.

Cuvinte derivate

• brevetare
• brevetat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online