brianță
română
Etimologie
Din franceză brillance.
Pronunție
- AFI: /bri'an.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului brianță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brianță | brianțe |
| Articulat | brianța | brianțele |
| Genitiv-Dativ | brianței | brianțelor |
| Vocativ | brianță | brianțelor |
- (franțuzism) strălucire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online