brilănțel

română

Etimologie

Din briliant + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /bri.lən'ʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului brilănțel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brilănțel	brilănțele
Articulat	brilănțelul	brilănțelele
Genitiv-Dativ	brilănțelului	brilănțelelor
Vocativ	brilănțelule	brilănțelelor

1. diminutiv al lui briliant.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online