brotăcel

română

Etimologie

Din brotac + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /bro.tə'ʧel/

Substantiv

Declinarea substantivului brotăcel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brotăcel	brotăcei
Articulat	brotăcelul	brotăceii
Genitiv-Dativ	brotăcelului	brotăceilor
Vocativ	brotăcelule	brotăceilor

1. diminutiv al lui brotac; răcănel.
2. (ornit.; rar) florinte.

Cuvinte derivate

• brotac

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• batcelor

Referințe

• DEX '98 via DEX online