română

Variante

Etimologie

Din bruft + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /bruf.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
bruftui
Infinitiv a bruftui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
bruftuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bruftuiască
Participiu bruftuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a pune cu mistria pe perete un strat de bruft.
  2. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a brusca pe cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe