bruma

română

Etimologie

Pronunție

AFI: /bru'ma/

Verb

Conjugarea verbului (se) bruma
Infinitiv	a (se) bruma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(pers. 3) (se) brumează
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) brumeze
Participiu	brumat
Conjugare	I

(rar) (v.intranz.) a cădea brumă
(v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma.

Cuvinte apropiate

Traduceri

a acoperi cu brumă

engleză: frost (English)
finlandeză: huurtua (suomi)
greacă: παγώνω (Ελληνικά) (pagóno)
islandeză: hríma (íslenska)
italiană: brinare (italiano)

neerlandeză: berijpen (Nederlands)
poloneză: oszronić (polski)
spaniolă: escarchar (español)
suedeză: frosta (svenska)
turcă: buzlanmak (Türkçe)

Etimologie

Din brumă.

Substantiv

forma de singular articulat pentru brumă.

Referințe

DEX online

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină brūma.

Pronunție

AFI: /'bɾu.ma/

Substantiv

bruma f., brumas pl.

(bot.) ac de pin
(met.) ceață, negură

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină brūma.

Pronunție

AFI: /'bruma/

Substantiv

Declinarea substantivului bruma
f.	Singular	Plural
Nominativ	bruma	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

ceață, negură
(livr.) intervale de frig; ger
(zool.) specie de car marin (Teredinidae), viermele corăbiilor

Sinonime

1: nebbia, foschia

Cuvinte derivate

abbrumare

Referințe

latină

(Latina)

Etimologie

Din brevima, brevissima ("cea mai scurtă"), superlativ a lui brevis.

Pronunție

AFI: /'bruː.ma/

Substantiv

Declinarea substantivului brūma
f.	Singular	Plural
Nominativ	brūma	brūmae
Genitiv	brūmae	brūmārum
Dativ	brūmae	brūmīs
Acuzativ	brūmam	brūmās
Ablativ	brūmā	brūmīs
Vocativ	brūma	brūmae