buștean
Etimologie
Origine necunoscută. Pușcariu, Dacor., III, 657, propusese dialectul săsesc bumstam, din germană Baumstamm („trunchi de copac”), care nu prezintă dificultăți în privința folosirii generale a cuvântului, dar care nu corespunde prezenței din macedoromână, și nici derivările buștenit, adj. (înnegrit); buștină, s. f. (negură, întunecime); buștușag, s. n. (înv., Transilvania, incendiu, devastare).
În toți acești derivări pare a se recunoaște un reprezentant al latină bustum („ars” sau „rug”).
Pronunție
- AFI: /buʃˈte̯an/
Substantiv
Declinarea substantivului buștean | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | buștean | bușteni |
Articulat | bușteanul | buștenii |
Genitiv-Dativ | bușteanului | buștenilor |
Vocativ | bușteanule | buștenilor |
- trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan.
Expresii
- (adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc
- A(se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online