română

Etimologie

Origine necunoscută. Pușcariu, Dacor., III, 657, propusese dialectul săsesc bumstam, din germană Baumstamm („trunchi de copac”), care nu prezintă dificultăți în privința folosirii generale a cuvântului, dar care nu corespunde prezenței din macedoromână, și nici derivările buștenit, adj. (înnegrit); buștină, s. f. (negură, întunecime); buștușag, s. n. (înv., Transilvania, incendiu, devastare).

În toți acești derivări pare a se recunoaște un reprezentant al latină bustum („ars” sau „rug”).

Pronunție

  • AFI: /buʃˈte̯an/


Substantiv


Declinarea substantivului
buștean
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buștean bușteni
Articulat bușteanul buștenii
Genitiv-Dativ bușteanului buștenilor
Vocativ bușteanule buștenilor
  1. trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan.

Expresii

  • (adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc
  • A(se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare


Traduceri

Anagrame

Referințe