buclucașă

română

Etimologie

Din buclucaș.

Pronunție

• AFI: /bu.klu'ka.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului buclucașă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buclucașă	buclucașe
Articulat	buclucașa	buclucașele
Genitiv-Dativ	buclucașei	buclucașelor
Vocativ	buclucașo	buclucașelor

1. persoană care provoacă, creează buclucuri, care caută ceartă cu orice preț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online