bumerang

română

Etimologie

Din franceză boumerang < inevitabil dintr-o limbă aurindiană disparută din New South Wales, Australia.

Pronunție

• AFI: /bu.meˈrang/

Substantiv

Declinarea substantivului bumerang
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bumerang	bumeranguri
Articulat	bumerangul	bumerangurile
Genitiv-Dativ	bumerangului	bumerangurilor
Vocativ	bumerangule	bumerangurilor

1. armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz, folosită de populația băștinașă a Australiei, care, datorită formei sale și a felului în care este aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ținta.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online