burnița

română

Etimologie

Din burniță.

Pronunție

• AFI: /bur.ni'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului burnița
Infinitiv	a burnița
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să burnițeze
Participiu	burnițat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a bura.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• braunit
• butnari
• brănuit
• brunați

Referințe

• DEX '98 via DEX online