burzului

română

Etimologie

Din maghiară borzolni.

Pronunție

• AFI: /bur.zu.lu'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) burzului
Infinitiv	a (se) burzului
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) burzuluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) burzuluiască
Participiu	burzuluit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca.
2. (v.refl.) (fig.) (despre vreme) a se schimba în rău.
3. (v.refl. tranz. fact.) (înv.) a (se) răscula, a (se) răzvrăti.
4. (v.refl.) (despre păr) a se zbârli.

Cuvinte derivate

• burzuluială
• burzuluit

Expresii

• (tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online