română

Etimologie

Din cârlionț.

Pronunție

  • AFI: /kɨr.li.onˈʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cârlionța
Infinitiv a (se) cârlionța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cârlionțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cârlionțeze
Participiu cârlionțat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) face cârlionți, inele.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe