română

Etimologie

Din bulgară кърмач (kărmač) < proto-slavă *kъrma („cârmă”) + *-ačь.

Pronunție

  • AFI: /kɨrˈmaʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cârmaci
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cârmaci cârmaci
Articulat cârmaciul cârmacii
Genitiv-Dativ cârmaciului cârmacilor
Vocativ cârmaciule cârmacilor
  1. persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcații, a unei nave.
  2. (fig.) cârmuitor, conducător.


Traduceri

Anagrame

Referințe