română

Etimologie

Din a (se) căciuli.

Pronunție

  • AFI: /kə.ʧju'li.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
căciulire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căciulire căciuliri
Articulat căciulirea căciulirile
Genitiv-Dativ căciulirii căciulirilor
Vocativ căciulire căciulirilor
  1. faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire.


Traduceri

Anagrame

Referințe