călcător

română

Etimologie

Din a călca + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /kəl.kə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului călcător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călcător	călcători
Articulat	călcătorul	călcătorii
Genitiv-Dativ	călcătorului	călcătorilor
Vocativ	călcătorule	călcătorilor

1. meseriaș care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.
2. (rar) persoană care calcă o lege, o dispoziție etc.
3. prădător, hoț.

Cuvinte derivate

• călcătoare
• călcătoreasă
• călcătorie

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului călcător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călcător	călcătoare
Articulat	călcătorul	călcătoarele
Genitiv-Dativ	călcătorului	călcătoarelor
Vocativ	călcătorule	călcătoarelor

1. mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz.
2. unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de ferăstrău; ceapraz.
3. pânză sau perniță pe care se calcă haine, rufărie etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online