cărturar

română

Etimologie

Din neogreacă χαρτυλαριοσ (hartulários).

Pronunție

• AFI: /kər.tu'rar/

Substantiv

Declinarea substantivului cărturar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cărturar	cărturari
Articulat	cărturarul	cărturarii
Genitiv-Dativ	cărturarului	cărturarilor
Vocativ	cărturarule	cărturarilor

1. învățat, erudit; savant.

Cuvinte derivate

• cărturăreasă
• cărturăresc
• cărturărește
• cărturărie
• cărturărime

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online