caiafă
română
Etimologie
Din nume propriu Caiafa.
Pronunție
- AFI: /ka'ja.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului caiafă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caiafă | caiafe |
| Articulat | caiafa | caiafele |
| Genitiv-Dativ | caiafei | caiafelor |
| Vocativ | caiafă | caiafelor |
Expresii
- A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul (purtându-l cu vorba)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online