calamandros

română

Etimologie

Origine expresivă, ca în șandramaua, hond(o)ra-bond(o)ra, etc.

Derivarea din țigănească kelimangere („dansatori”) (Graur, BL, III, 186) nu pare posibilă. După Scriban, este variantă de la hărmălaie.

Pronunție

• AFI: /ka.la.manˈdros/

Substantiv

Declinarea substantivului calamandros
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	calamandros	invariabil
Articulat	calamandrosul	invariabil
Genitiv-Dativ	calamandrosului	invariabil
Vocativ	calamandrosule	invariabil

1. (reg.) neregulă, neorânduială, harababură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online