caloneț

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ka.lo'neʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului caloneț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caloneț	caloneți
Articulat	calonețul	caloneții
Genitiv-Dativ	calonețului	caloneților
Vocativ	calonețule	caloneților

1. unealtă manuală în formă de scândurică netedă și subțire, folosită la împletitul plaselor pescărești.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cloanțe
• cloțane
• clonate
• colante

Referințe

• DEX '98 via DEX online