calup
română
Etimologie
Din turcă kalıp.
Pronunție
- AFI: /ka'lup/
Substantiv
| Declinarea substantivului calup | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calup | calupuri |
| Articulat | calupul | calupurile |
| Genitiv-Dativ | calupului | calupurilor |
| Vocativ | calupule | calupurilor |
- (pop.) calapod, tipar în cărămidărie, olărit, cizmărie.
- bucată (de săpun, de brânză etc.) de forma tiparului în care a fost turnată.
- bucată (paralelipipedică) de piatră, beton sau lemn, care servește la executarea unor pavaje.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online