cană
Vezi și : cana, Cana, caña |
Etimologie
Din franceză canne.
Pronunție
- AFI: /'ka.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului cană | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cană | cane |
Articulat | cana | canele |
Genitiv-Dativ | canei | canelor |
Vocativ | cană | canelor |
- (bot.) belșiță.
Sinonime
- (bot.) belșiță
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Etimologie
Se consideră în general reprezentant al germană Kanne, prin intermediul slav (bulgară кана (kana), Cihac, II, 39) sau al latină canna (Meyer, Neugr. St., III, 26), confer franceză cannette, normandă canne („urcior”).
Apare și în neogreacă ϰάννα (kánna), de unde provine macedoromână. În română nu pare probabilă derivarea directă din latină, fiind vorba de un cuvânt de origine germanică, și posibil târzie.
Lohovary 320 îl explică prin pre-indoeuropeană.
Substantiv
Declinarea substantivului cană | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cană | căni |
Articulat | cana | cănile |
Genitiv-Dativ | cănii | cănilor |
Vocativ | cană | cănilor |
- vas cu toartă care servește la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare.
- O cană de apă.
- (p.ext.) conținutul unui astfel de vas.
- vas de formă cilindrică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, la cardele și laminoarele din filaturi.
Sinonime
- 1-2: (reg.) canceu, (Transilv. și Ban.) cănată, (Ban., Transilv. și Olt.) șol, (prin Transilv.) șolnă
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
vas cu toartă care servește la băut
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online