canapea

română

Etimologie

Din neogreacă καναπές (kanapés). Confer franceză canapé, germană Kanapee.

Pronunție

• AFI: /ka.na'pe̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului canapea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	canapea	canapele
Articulat	canapeaua	canapelele
Genitiv-Dativ	canapelei	canapelelor
Vocativ	canapea	canapelelor

1. mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se șade și pe care se poate dormi.

Cuvinte derivate

• canapeluță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• păcănea

Referințe

• DEX '98 via DEX online