cange
Etimologie
Din turcă kanca.
Pronunție
- AFI: /'kan.ʤe/
Substantiv
Declinarea substantivului cange | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cange | căngi |
Articulat | cangea | căngile |
Genitiv-Dativ | căngii | căngilor |
Vocativ | cange | căngilor |
- prăjină lungă de lemn, cu cârlig de fier în vârf, utilizată la acostarea sau la îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau la prinderea de departe a unui obiect.
- gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online