caragață
română
Variante
Etimologie
Din neogreacă καρακαξα (karakáxa).
Pronunție
- AFI: /ka.ra'ga.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului caragață | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caragață | caragațe |
| Articulat | caragața | caragațele |
| Genitiv-Dativ | caragaței | caragațelor |
| Vocativ | caragață | caragațelor |
- (ornit.) coțofană.
- (fig.) (fam.) femeie vorbăreață.
Expresii
- (fam.) A face caragațe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online