carotte
Vezi și : carotté, cârotte |
(français)
Etimologie
Din latină carota < greacă antică ϰαϱῶτον (karôton).
Pronunție
- AFI: /ka.ʁɔt/
Substantiv
carotte f., carottes pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- jouer la carotte
- la carotte et le bâton
- les carottes sont cuites
- mélanger des choux et des carottes
- ne vivre que de carottes
- poil de carotte
Adjectiv
Declinarea adjectivului carotte | ||
Singular | Plural | |
Masculin | carotte | carotte |
Feminin | carotte | carotte |