casație

română

Etimologie

Din franceză cassation.

Pronunție

• AFI: /ka'sa.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului casație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	casație	invariabil
Articulat	casația	invariabil
Genitiv-Dativ	casației	invariabil
Vocativ	casație	invariabil

1. organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• casatei
• asecați
• cășăite
• ițească

Referințe

• DEX '98 via DEX online