cască
română
Etimologie
Din franceză casque.
Pronunție
- AFI: /'kas.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cască | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cască | căști |
| Articulat | casca | căștile |
| Genitiv-Dativ | căștii | căștilor |
| Vocativ | cască | căștilor |
- acoperământ pentru cap, făcut din metal, din piele sau din cauciuc și folosit de militari, de unii sportivi și de unii muncitori pentru protecția capului.
- dispozitiv metalic în atelierele de coafat, în forma unei căciuli, folosit la uscatul părului.
- dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi, care servește la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online