ceașnic
română
Etimologie
Din slavă (veche) ceašnikŭ.
Pronunție
- AFI: /ˈʧe̯aʃ.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceașnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceașnic | ceașnici |
| Articulat | ceașnicul | ceașnicii |
| Genitiv-Dativ | ceașnicului | ceașnicilor |
| Vocativ | ceașnicule | ceașnicilor |
- (în evul mediu, în moldova) paharnic.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online