Etimologie

Din turcă çatal („furcuță”) (DAR; Ronzevalle 72). Cuvânt puțin folosit, cunoscut mai ales ca toponim, în Dobruja.

Pronunție

  • AFI: /ʧe̯aˈtal/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceatal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceatal invariabil
Articulat ceatalul invariabil
Genitiv-Dativ ceatalului invariabil
Vocativ ceatalule invariabil
  1. porțiune de uscat, în formă de triunghi, care provoacă difluența fluvială.


Traduceri

Anagrame

Referințe