cercetașă
română
Etimologie
Din cercetaș.
Pronunție
- AFI: /ʧer.ʧe'ta.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cercetașă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cercetașă | cercetașe |
| Articulat | cercetașa | cercetașele |
| Genitiv-Dativ | cercetașei | cercetașelor |
| Vocativ | cercetașo | cercetașelor |
- persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare.
- persoană care făcea parte din organizația cercetășiei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online