cercuire
română
Etimologie
Din a cercui.
Pronunție
- AFI: /ʧer.ku'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cercuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cercuire | cercuiri |
| Articulat | cercuirea | cercuirile |
| Genitiv-Dativ | cercuirii | cercuirilor |
| Vocativ | cercuire | cercuirilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online