Etimologie

Din a cere + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /ʧe'rin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cerință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cerință cerințe
Articulat cerința cerințele
Genitiv-Dativ cerinței cerințelor
Vocativ cerință cerințelor
  1. nevoie; pretenție; exigență.


Traduceri

Anagrame

Referințe