cerotto

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină cerotum < greacă κηρωτόν (kirotón).

Pronunție

• AFI: /ʧe'rɔtto/

Substantiv

cerotto m., cerotti pl.

1. emplastru, plasture, leucoplast

Cuvinte derivate

• cerottoreazione

Cuvinte apropiate

• incerottare

Referințe

• Treccani.it