chiuvetă
română
Etimologie
Din franceză cuvette.
Pronunție
- AFI: /kjuˈve.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului chiuvetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chiuvetă | chiuvete |
| Articulat | chiuveta | chiuvetele |
| Genitiv-Dativ | chiuvetei | chiuvetelor |
| Vocativ | chiuvetă | chiuvetelor |
- vas de porțelan, de faianță sau de metal smălțuit prevăzut cu o gură de scurgere, fixat în perete dedesubtul unui robinet de apă și folosit la spălat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online