chiuvetă

română

Etimologie

Din franceză cuvette.

Pronunție

• AFI: /kjuˈve.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului chiuvetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chiuvetă	chiuvete
Articulat	chiuveta	chiuvetele
Genitiv-Dativ	chiuvetei	chiuvetelor
Vocativ	chiuvetă	chiuvetelor

1. vas de porțelan, de faianță sau de metal smălțuit prevăzut cu o gură de scurgere, fixat în perete dedesubtul unui robinet de apă și folosit la spălat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online