cicălire
română
Etimologie
Din a cicăli.
Pronunție
- AFI: /ʧi.kə'li.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cicălire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cicălire | cicăliri |
| Articulat | cicălirea | cicălirile |
| Genitiv-Dativ | cicălirii | cicălirilor |
| Vocativ | cicălire | cicălirilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online