cicer
(Latina)
Etimologie
Din proto-indo-europeană *ḱiḱer- („mazăre”). Înrudit cu armeană veche սիսեռն (siseṙn), macedoneană antică κίκερροι (kikerroi) și poate greacă antică κριός (kriós).
Pronunție
- AFI: /ˈki.ker/
Substantiv
Declinarea substantivului cicer | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ | cicer | cicera |
Genitiv | ciceris | cicerum |
Dativ | cicerī | ciceribus |
Acuzativ | cicer | cicera |
Ablativ | cicere | ciceribus |
Vocativ | cicer | cicera |