cinstire

română

Etimologie

Din a cinsti.

Pronunție

• AFI: /ʧin'sti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cinstire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cinstire	cinstiri
Articulat	cinstirea	cinstirile
Genitiv-Dativ	cinstirii	cinstirilor
Vocativ	cinstire	cinstirilor

1. acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect.
2. (înv.) demnitate înaltă ocupată de cineva.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• creștini

Referințe

• DEX '98 via DEX online